Nu
mai știu în ce moment al vieții mele am început să îmi doresc
casa mea. Știu doar în ce moment am reușit. Așa
a început povestea micului meu apartament, casă nouă (pentru mine)
și mobilă atât veche cât și nouă. Pentru început esențiale ca
și funcționalitate au fost baia și bucătăria.Bucătăria…
Dulapurile și blaturile au fost achiziționate dintr-un magazin de
profil, crem cu maro, un mobilier cât mai natural. Masa, o băncuță
și 2 scaune le-am primit spre a ne folosi de ele până în momentul
în care reușim să ne luăm noi altele. Băncuța și scaunele, din
lemn masiv, cândva, au fost frumoase. Timpul și uzura se vedeau pe
ele ca ridurile pe fața unei batrânici care a zâmbit toată viața.
Recunosc că nu a fost idea mea să le recondiționăm, ci a soțului
meu, dar am îmbrățișat misiunea cu entuziasm. De aici și până
la a deține un
mobilieralb vintage antichizat
au fost doar câțiva pași.
1.
Am achiziționat o vopsea albă pentru lemn.
2.
Pasul doi a fost dificil: alegerea materialului pentru tapițerie.
Opțiunile erau relativ simple: flori sau dungi. Soțul meu dorea
flori, în timp ce eu țineam morțiș să fie un material cu dungi,
una dintre culori era musai să fie verde, să am acel accent de
culoare. Îi mulțumesc soțului pentru încredere și pornim în
căutarea materialului care nu se lăsa ușor de găsit (poate
dungile nu sunt la modă). Într-un mic magazin dintr-un complex
comercial l-am zărit; era de fapt o țesătură specială pentru
pergole (cum au cei din Grecia la geamuri). Nici că se putea mai
bine, se spală foarte ușor cu buretele și puțin detergent.
3.
Accesorii: capsator și capse ( nu e nevoie să fie unul
profesional, a fost în jur de 20 de lei) + aracet.
4.
Curățarea mobilei și îndepărtarea părților tapițate .5.
Vopsirea în 2 straturi .6.
Retapițarea (peste tapițeria veche) .
7.
Montaj și lipire cu aracet.
Voila!
și nu-mi venea să cred câți bani am economisit. Dacă-mi voie să
vă spun fără lipsă de modestie că a ieșit mai bine decât îmi
închipuisem la începutul proiectului. Unii nici nu ne cred, dar
avem poze ca și dovadă.Masa
nu poate fi antichizată, e din pal lucios. Până reușesc să
achiziționez o masă
din lemn antichizat rustic,
o acopăr pe cea veche cu o față de masă albă brodată manual.
Recunosc, am o slăbiciune pentru lucrurile tradiționale. În
completarea aspectului rustic au venit ca și cadou de casă nouă
multe vase de lut tocmai de la Horezu, de la Bruno Valerian, un
păstrător al tradițiilor și meșteșugurilor românești.Următorul
pe lista de priorități a fost biroul. Scriu, deci am nevoie de el.
Nu știu sigur dacă noi facem ca lucrurile să se așeze sau
intervine Dumnezeu, căci m-am ales cu un birou
cu aspect antichizat.
Mi-aș fi dorit și un pat
antichizat cu sertare, alb,
dar ținând cont de suprafața camerei a trebuit să mă mulțumesc
cu o canapea extensibilă. Nu
știu dacă în urmă cu câțiva ani aș fi făcut acest lucru, să
recondiționez și să antichizez obiecte de mobilier. Cred că m-am
maturizat… Acum, când văd o piesă veche de mobilier mă gândesc
cum aș putea să o transform într-un mic
mobilier antichizat.
Concluzia mea e simplă: dacă am reușit eu, poate reuși oricine.
